Auto-disciplina: Zece sfaturi

Zece sfaturi pe care le poţi face acasă pentru a susţine creşterea copilului tău întru auto-disciplină

Amenajează mediul cu mobilier şi lucruri care sunt de dimensiunea copilului. De exemplu, atunci când el doreşte să spele morcovi sau căpşuni, va sta la o masă potrivită pe un scaun mic şi va folosi ustensile de bucătărie micuţe ca şi mâinile sale. Arată-i care e modalitatea de a face diverse treburi, cum ar fi să şteargă de praf un raft, să măture, să spele şosete, să şteargă masa după cină, să împăturească şi să aşeze hainele la locul lor, să aşeze masa şi multe, multe altele.

Permite-i să înveţe din propriile greşeli. Copilul nu va lucra ca tine, repede şi eficient. Dacă învaţă cum să folosească un mop probabil că pe podea va fi săpun şi apă atunci când el a terminat. Procesul este mult mai important pentru creşterea sa interioară decât podelele curate. Ajută-l să cureţe împărţind sarcinile mai degrabă decât să intervii şă să faci în locul său.

Utilizează articolele casnice şi jucăriile pentru scopul lor original. Dacă copilul aruncă jucăriile pentru sortat, spune “Fii blând cu jucăriile tale”. Copiii mici aruncă câteodată dintr-o toană, dar asta nu înseamnă că sunt distructivi. Dacă îşi aruncă din nou jucăria, redirecţionează-l: “Vino afară să aruncăm mingea”.

Atunci când este cazul, oferă-i alternative reale. Alegerea trebuie să fie uşoară, cum ar fi pâine cu unt de arahide sau cu brânză sau să cumpăraţi mere roşii sau verzi. Existenţa prea multor variante e copleşitoare; câteva alegeri de făcut într-o zi sunt suficiente pentru această vârstă.

Vorbeşte-i pozitiv şi sincer. Copilul tău va înflori printre declaraţii pozitive şi nu are nevoie să fie copleşit cu laude fără conţinut. În loc să spui “Eşti aşa un ajutor de nadejde” foloseşte “Mulţumesc pentru că ai pus masa”. În loc de “Coboară de pe masă” spune “Picioarele stau pe podea”.

Să nu simţi nevoia de a-ţi răsplăti copilul pentru că face ceea ce vrei tu să facă. Pentru copii recompensa este munca ăn sine. Adulţii pot considera “muncă” ceva ce trebuie să facem, dar pentru copii munca este joacă.

Menţine un program constant. Copiii au nevoie de ore stabile pentru culcare, mese, timp cu membrii familiei şi ocazii de a-şi consuma energia şi joacă afară. Atunci când zilele sunt previzibile copilul ştie la ce să se aştepte.

Stabileşte limite care funcţionează în familia voastră şi asigură-te că toată lumea le aplică. Atunci cînd cedezi constant cererilor copilului tău, îi este dificil să înţeleagă ce se aşteaptă din partea lui.

Evaluează fiecare situaţie înainte de a reacţiona. Dacă copilul tău şi-a pierdut controlul, întreabă-te dacă îi este foame, e obosit, frustrat sau supra-stimulat. Fiecare situaţie cere un răspuns diferit.

Conştientizează faptul că pedepsele nu funcţionează. Pedeapsa are o valoare limitată, pentru că îi atrage copilului atenţia aspura a ceea ce să nu facă, nu a ceea ce trebuie făcut şi de multe ori face dintr-o problemă mică una mare. Copiii mici îşi pot deseori aminti pedeapsa, dar pot să nu facă legătura dintre pedeapsă şi comportamentul care a provocat-o.